1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Hălgiu, Depresiunea Zarandului.
3. Vârsta: Sarmaţian-Pannonian s. str. (Malvensian) sau Badenian superior- Sarmaţian cf. Bordea et al. (1988, p. 35).
4. Sinonimie: “Piroclastite andezitice” (Bleahu et al., 1979 pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 55d-Vaşcău; Bordea et al., idem, p. 34).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Zona localităţilor Groşi şi Măgulicea, jud. Arad, Bihor; (ii) Avram Iancu, vest Dezna (pe Harta geologică 1: 50,000, foaia 55d-Vaşcău); Harta geologică 1: 200,000, foaia 17-Brad, carourile b2, b3 (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 56c-Biharia (Bordea et al., 1988), 55d-Vaşcău (Bleahu et al., 1979; Ponta et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Bordea et al. (idem, p. 34-35) “Piroclastitele sunt reprezentate în cea mai mare parte prin aglomerate şi gresii lapilice şi prezintă adesea o stratificaţie slabă imprimată de frecvenţa şi/sau dimensiunile elementelor de andezite din aglomerate sau de alternanţele mai fine tufacee. Uneori intervin secvenţe nisipoase ce ar sugera un caracter epiclastic; acestea sunt însă constituite din cristale şi fragmente de roci andezitice ce nu par să fi suferit un transport...Deşi în general piroclastitele sunt dispuse cvasiocazional, uneori se disting secvenţe mai fine sau ceva mai grosiere care sugerează o stratificaţie încrucişată...aglomeratele sunt constituite din blocuri de andezite piroxenice şi de andezite cu piroxeni şi hornblendă brună, înglobate într-o matrice de compoziţia celor din urmă.” Uneori apar şi “blocuri de andezite piroxenice cu hornblendă brună şi verde şi mai ales intercalaţii de tufuri andezitice cu hornblendă verde.” Piroclastitele andezitice ating o grosime de 250 m (coloana stratigrafică de pe harta geologică 1: 50,000, foaia 55d-Vaşcău).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (idem, p. 34-35).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Complexul Vulcano-Sedimentar din Depresiunea Hălmagiu. Limita superioară este la contactul cu marne, marne siltice, intercalaţii cărbunoase; nisipuri şi pietrişuri de vârstă Pannonian s. str. (= Malvensian) (v. Harta geologică 1: 50,000, foaia 56c-Biharia).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional: Continental, subaerian.
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Bleahu M., Panin Ştefana, Tomescu Camelia, Ștefan A., Istrate G., Ştefănescu M., 1979, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 55d-Vaşcău.
Bordea S., Dimitrescu R., Mantea G., Ștefan A., Bordea Josefina, Bleahu M., Costea C., 1988, Harta geologică a României, foaia 56c-Biharia.
Bordea S. et al., 1988, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 56c-Biharia Ponta G., Bleahu M., Panin Ştefana, Orăşanu I., 1986, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 55d-Vaşcău.